Reverie modernă

Ca un motan înblânzit în învelişul
de oţel,
toarce neobosit motorul,
şi zecile de cai putere,
mă trag înainte
spre răsărit
cu o forţă ce nu o pot răpune.

Gonesc pe asfaltul fără de sfârşit
al şoselei
şi un cântec baladic,
îmi umple inima
şi îmi alină
dorul din suflet,
scurgându-se mai departe,
prin asfaltul cenuşiu,
până la peste o mie de kilometrii.