Şi stropii mari lovească-mă în frunte,
Sub dealuri valurile-n lut să sape
Şi vântu-n trestii dorul să-mi descânte.
Să fug desculţ pe mal şi să mă taie
În tălpi, cu muchii seculare prundul.
Să-mi curgă ploaia peste trup pâraie,
Şi stropii calzi să-mi limpezească gândul.
Şi să ajung în sat pe când din valuri
Un curcubeu răsare peste lume,
Să trec pe uliţi fără idealuri
Să nu mai am nici casă şi nici nume.
Să cadă ploaie caldă peste glie
Şi ropote de stropi să mă alinte,
Când amintiri din vremuri vor să vie
Să trec prin lume ca un duh cuminte.
- poem de Ioan Marginean -
