Evadare în abis

Când mă voi scufunda în mare
Şi îmi vor creşte crabi la mâini,
Din somnu-ţi lin te voi răpi iubito
Şi te-oi ascunde sub ai mării sâni.

Nu vom lăsa vreun semn în lume,
Vom dispărea dintre tereştri
Şi disperat să ne găsească nume
Abisul ne va boteza în peşti.

Când ne vom înfrăţi în valuri
Cu monştrii sacrii din adâncuri,
Voi fi un crab ce stă de strajă
Tu, păstoriţa turmelor de gânduri.

Ne vom împreuna prin grote
Vom procrea un regn anume,
Eu, crab batrân cu chip de om
Iar tu femeia mea din lume.
- poem de Ioan Marginean -

Dor târziu

Acum,
când despărţirea
a ucis
şi ultima clipă
ce ne-a fost sortită,
îmi pare
de atâta dor,
că mi-aud gândurile
cum bat
la poarta sufletului.
- poem de Ioan Marginean -