Joc in doi

Eu mi-am pus sufletul pe o frunză,
tu ai ascuns frunza în sufletul tău.

Eu ţi-am furat sufletul
şi l-am ascuns într-un vis,
tu mi-ai înfiat sufletul
şi i-ai dat un nume de sfânt.

Eu m-am născut peste noapte în tine.
Tu te-ai născut peste zi în mine.

Cu gânduri tainice
deschidem împreună uşa înserării.

Pierdut

Tu m-ai ascuns
În inima ta
Şi fără un cuvânt
Lumea
M-a declarat pierdut.

Eu sânt un vulcan cuminte
Îmi amintesc uneori
Că exist
Şi atunci ma agăţ de un gând
Ca de un vis
De care
Şi tu uneori
Îţi mai aduci aminte.

Rugă de Crăciun

Aşterne Doamne,
peste satul copilăriei
îngropat
în zăpada vestitoare de belşug,
bătrânul Crăciun al strămoşilor,
cu o seară de Ajun arhaic,
când vraja
străvechilor colinzi
umplea uliţele şi casele
trecând din prispă în prispă,
urcându-se pe lângă hornuri
până la cer,

şi lasă Doamne,

aceeaşi pace sfântă
să-mi picure
acum în suflet liniştea divină.

Reverie modernă

Ca un motan înblânzit în învelişul
de oţel,
toarce neobosit motorul,
şi zecile de cai putere,
mă trag înainte
spre răsărit
cu o forţă ce nu o pot răpune.

Gonesc pe asfaltul fără de sfârşit
al şoselei
şi un cântec baladic,
îmi umple inima
şi îmi alină
dorul din suflet,
scurgându-se mai departe,
prin asfaltul cenuşiu,
până la peste o mie de kilometrii.

Evadare în abis

Când mă voi scufunda în mare
Şi îmi vor creşte crabi la mâini,
Din somnu-ţi lin te voi răpi iubito
Şi te-oi ascunde sub ai mării sâni.

Nu vom lăsa vreun semn în lume,
Vom dispărea dintre tereştri
Şi disperat să ne găsească nume
Abisul ne va boteza în peşti.

Când ne vom înfrăţi în valuri
Cu monştrii sacrii din adâncuri,
Voi fi un crab ce stă de strajă
Tu, păstoriţa turmelor de gânduri.

Ne vom împreuna prin grote
Vom procrea un regn anume,
Eu, crab batrân cu chip de om
Iar tu femeia mea din lume.
- poem de Ioan Marginean -

Dor târziu

Acum,
când despărţirea
a ucis
şi ultima clipă
ce ne-a fost sortită,
îmi pare
de atâta dor,
că mi-aud gândurile
cum bat
la poarta sufletului.
- poem de Ioan Marginean -

Surâsul tău

Surâsul tău
în zori
naşte
un curcubeu
de dor
peste
gândul meu.
- poem de Ioan Marginean -